Agentia Nationala pentru Sport va fi o agentie independenta direct in coordonarea primului – ministru, ceea ce inseamna ca va fi o agentie puternica care va promova si sustine sportul , atat sportul de masa cat si sportul de performanta.
Nu de putine ori am incercat, fara rezultate din pacate, sa atrag atentia asupra importantei sportului, nu numai pentru ca anul 2012 este an olimpic, ci si pentru ca sportul trebuie privit in primul rand ca un fenomen social.
Am sustinut mereu ca sportul promoveaza talente, formeaza relatii sociale si creeaza valori, incurajeaza fairplay-ul, spiritul de competitie, responsabilizarea, comunicarea non - verbala, lucrul in echipa, non-violenta, autodisciplina, increderea in fortele proprii.
Ceea ce vedem ca se intampla astazi in Bucuresti este dovada faptului ca investitia in Sport inseamna nu doar sanatate, dar si bunastare si un mijloc de promovare a comunitatii.
Sunt in Bucuresti si scriu aceste randuri dupa ce am vazut oameni fericiti si o lume frumoasa pe strazile orasului. Am vazut bucurie sufleteasca si o alta atitudine. Asta poate oferi sportul!
Cand colegii mei parlamentari vor intelege acest lucru vor accepta si initiativa mea cu privire la promovarea sportului, si anume ca e necesara o ora de sport in fiecare zi macar pentru invatamantul primar.
Bineinteles, voi face in continuare lobby pentru finalizarea lucrarilor la bazinul de inot din complexul studentesc Tudor Vladimirescu al Universitatii Tehnice `Gh. Asachi` si pentru construirea bazinului olimpic de polo. Cand aceste proiecte vor fi finalizate, Iasul se va putea mandri si cu organizarea competitiilor internationale de inot.
Sportul românesc are o problemă care persistă de minim 40 de ani.
RăspundețiȘtergerehttp://www.antena3.ro/romania/poveste-impresionanta-la-focsani-campioana-la-gimnastica-muritoare-de-foame-166155.html#
Putem vorbi despre o cvasi-normalitate în ceea ce priveşte prima divizie de fotbal, un pic de normalitate la câteva echipe de handbal, baschet, hochei... În rest performanţa se bate cu lipsa echipamentelor şi a alimentelor, ce să vorbim despre o performanţă prosperă financiar... Eu cred că ar trebui plecat chiar de la faptul că starea de efort nu poate exista fără o alimentaţie bine definită, nu numai suficientă din punctul de vedere al caloriilor, dar şi adecvată tipului de efort, pentru că una este alimentaţia care urmăreşte dezvoltarea musculară, alta este cea care urmăreşte susţinerea unui efort aerob, alta cea care urmăreşte un efort anaerob, de scurtă durată...
Sportul de masă nu este un scop în sine, el trebuie să fie coroborat cu starea de sănătate a populaţiei. Conceptul dezvoltat în România, şi prezent încă peste tot, este cel al sportului ca pregătire premilitară. Exerciţiile fizice, educaţia fizică, sunt, dacă urmăriţi o oră de curs, foarte asemănătoare cu pregătirea fizică militară. Asta nu înseamnă sport de masă ci exact ceea ce este, pregătire premilitară.
Părerea mea este că în cadrul şcolilor ar trebui promovate disciplinele sportive. Nu toate odată, ci specific fiecărei şcoli. O şcoală să aibă înot şi baschet, alta să aibă volei şi handbal, alta săritură în înălţime şi în lungime, alta fotbal şi rugby, alta lupte şi judo... Educaţia sportivă ar putea fi un criteriu al alegerii şcolii.
Nu este normal ca în şcoală educaţia fizică să însemne mersul piticului şi săritura peste capră... Dacă tot se doreşte sport, atunci să se facă o disciplină sportivă în mod serios, tânărul să fie învăţat (educat) asupra tehnicilor sportive şi nu fugărit aiurea prin curtea şcolii "să i se întărească organismul".
Pe lângă mâncare însă mai este ceva foarte important... prezenţa în şcoală a unui centru medical care să urmărească starea de sănătate a tânărului. Am învăţat la Limba Latină "mens sana in corpore sano", totuşi nu toată lumea are constituţia fizică necesară şi avem dese cazuri în care sportul este ceva benefic numai pe hârtie. De aceea cred că sportul ar trebui să fie o disciplină facultativă şi nu obligatorie. Tinerii ar trebui atraşi spre sport şi nu obligaţi să facă sport. Este încă un argument de a preda o disciplină sportivă cu antrenor specializat şi nu chestiuni generale care încep, invariabil cu alinierea şi numărarea de la stânga la dreapta...
Poate că nu ar fi rău ca parlamentarii să experimenteze cu toţii o oră de sport pe zi, timp de trei luni... la nivelul de efort din şcoală (să spunem o alergare uşoară de împrejurul gardului Casei Poporului... cred că e suficient, că este cam 1 km)... pentru a experimenta ce înseamnă această propunere.
Ultimul aspect pe care aş vrea să-l dezvălui este legat de gradul de încărcare a facilităţilor din şcoală. Să spunem 9 clase (A-I) pe perioada a opt ani de studiu (şcoala generală), înseamnă 72 de ore de sport în fiecare zi. Şcoala funcţionează 6 ore pe zi, asta înseamnă că ar fi necesare 12 spaţii în care să se poată susţine ora de sport... respectiv 12 săli de sport, terenuri de fotbal-basket-volei... patinoare, bazine de înot... Şi aici este o problemă, pentru că cea mai mare parte a şcolilor nu au altceva decât curtea şcolii. Or este imposibil să înghesui 12 clase în curtea şcolii pentru a face sport. Cum se spunea pe vremuri, baza tehnico-materială este în suferinţă.